Mă dorește pentru corpul meu, „Foame”: Povestea adevărată a unui corp indisciplinat

Este vorba de a dezvolta o relație puternică cu tine însuți, de a-ți asuma un angajament față de tine însuți pentru a face întotdeauna tot posibilul și a te prezenta. O carte cu garda jos, care-și expune personajul în pozițiile cele mai vulnerabile. Avem nevoie.

dating antroposofie jive dating

Nu spune nimic familiei — o familie destul de tradițională și de înstărită, cu origini haitiene, care locuiește în zona aparent safe și middle-class din suburbii. Până la evenimentul traumatizant al violului, Roxane trăiește oarecum cu capul în nori — citește literatură de tip romance, care-i prezintă viața și dragostea în culori idealizante.

După ce este violată, ca formă de apărare împotriva coșmarului în care i s-a transformat viața, împotriva traumei care-i roade corpul și mintea, Roxane se refugiază în mâncare. Începe să consume cantități uriașe de fast-food. În pofida intervențiilor repetate ale familiei, care nu-i înțelege noile obiceiuri alimentare, ea continuă să-și deformeze corpul și să se îngrașe.

guy încă dating online aplicații de întâlniri de 14 ani

La 30 de ani are de kilograme repartizate pe 1,91 înălțime. În condițiile în care un indice corporal de peste 40 indică obezitate morbidă, indicele ei este mai mare de După cum mă dorește pentru corpul meu de la primele rânduri ale acestei cărți autobiografice, Foame.

Nu sunt memoriile pierderii în greutate.

Nu va fi nicio fotografie a versiunii mele suple, a corpului meu zvelt etalat pe supracoperta cărții, cu mine în picioare, cât jumătate din foștii mei blugi. Nu este o carte care să motiveze.

Tzanca Uraganu \u0026 Narcisa - Am in capul meu doar fantezii

N-am nici o observație incontestabilă despre ce e de făcut pentru a domestici un corp indisciplinat și un apetit indisciplinat. Povestea mea nu este una de succes. Povestea mea este, pur și simplu, una adevărată. Această opoziție e tipică pentru modul în care Roxane Gay își gândește cartea.

Traducere "pentru corpul meu" în engleză

O carte chinuitoare și frustrantă. O carte cu garda jos, care-și expune personajul în pozițiile cele mai vulnerabile. Toate deciziile ei par măcinate dinăuntru de indecizie. Pe de altă parte, tratează cu iritare toate încercările familiei sau ale doctorilor de a o ajuta în acest sens, mutând discuția în planul dreptului de a decide singură cu privire la felul în care arată.

Mănâncă ce îți dorește corpul tău ori de câte ori dorește, + 5 alte diete explicate

Sau: Roxane Gay recunoaște că, după ce a fost violată în grup, a continuat să se întâlnească o vreme cu băiatul care provocase toate acestea, care o transformase într-un obiect pur și simplu pus la dispoziția prietenilor săi.

Față de acest băiat, Roxane Gay are o poziție extrem de ambivalentă: deși vede în el un monstru aflat la originea tuturor relelor din viața ei, deși recunoaște că îi caută numele pe Google o dată la câteva zile, refuză până în prezent să-i dea numele.

  • Acasă, în corpul meu (program online) - Emoții și kilograme în plus
  • Terapie de grup: Corpul meu - Templul sufletului meu!

O astfel de atitudine creează, cum spuneam, frustrare în rândul cititorilor care doresc happy-end pentru personajele pozitive și care vor ca răul să fie până la sfârșit înfrânt fie mă dorește pentru corpul meu în forme parțiale. Ei bine, Foame evită sistematic să ofere astfel de satisfacții. Miza cărții: să arate că este greșit să ai o atitudine normativă față de ceilalți — pe scurt, să-i judeci în vreun fel.

Foame este o pledoarie pentru dreptul fiecăruia de a decide cu privire la standardele prin care-și construiește și apreciază viața: e greșit să impui norme de frumusețe, e greșit să impui norme de fericire, e greșit să impui norme de sănătate, e greșit să impui norme de împlinire. Felul în care autoarea construiește o astfel de filozofie nu este lipsit de unele aspecte problematice. Sunt uimiți să afle că nu iau o sută de medicamente. În schimb, nu se miră să afle că sunt hipertensivă. Se uită la cifră și adesea mă mustră sever, amintindu-mi cât de important este să mă dorește pentru corpul meu și să țin sub control tensiunea.

site-ul de asistență socială dating online în nyc

Este momentul când sunt cei mai fericiți, când pot încerca să se folosească de cunoștințele lor de specialitate ca să mă oblige să-mi disciplinez corpul. Ca urmare, nu mă duc la medic decât dacă este absolut necesar, chiar dacă acum am o asigurare medicală bună și am avut întotdeauna dreptul să fiu tratată bine și cu atenție.

N-am mai fost la medic de cel puțin zece ani, cu toate că am niște dureri de stomac cronice, nediagnosticate și, din când în când, supărătoare. Se presupune că în primul rând medicii nu trebuie să facă rău, dar, când vine vorba despre corpuri grase, cei mai mulți medici par incapabili să-și respecte jurământul.

În acest context, utilizarea lui Foucault este destul de caricaturală. De altfel, nici maestrul n-a fost scutit de naivități: să nu uităm totuși că Foucault a murit crezând că SIDA este o conspirație a medicilor.

This can't be good for my body. Am proiectat costumul special pentru corpul meu. I designed the suit specifically for my body. Are o afinitate pentru corpul meu. He has this sense of my body.

Pasajul citat este caracteristic pentru constructivismul care stă la baza cărții lui Roxane Gay. Toate normele noastre de frumusețe, sănătate, morală ș. Ca atare, fiecare individ poate alege să denunțe aceste ficțiuni și să le înlocuiască, la fel de legitim, cu propriile construcții.

A nu fi conectați la corpul nostru înseamnă a nu ne cunoaște emoțiile, ceea ce poate duce la anxietate, depresie și chiar afecțiuni fizice. Înainte de orice clădire, prima noastră casă este corpul nostru, o casă care ne influențează modul de a trăi, alegerile pe care le facem, stima noastră de sine, stările de zi cu zi. Această primă casă este și va fi mereu o busolă pentru trăirile nostre. Tot ceea ce simțim trece prin corpul nostru, are un impact și un ecou în interiorul lui. Fiind în contact cu propriul corp avem acces la interiorul nostru.

Roxane Gay în Fotografie via Berkeley Center for New Media flickr Apare însă o dificultate, prezentă încă din punctul de start: societatea. Ei bine, această dificultate este rezolvată gordian: prin tăierea nodului, adică a conceptului însuși de judecată.

Este rău să îl judeci pe celălalt, este greșit să evaluezi ceva ca fiind urât, rău sau nesănătos: abia tăind din rădăcină aceste instrumente prin care se exercită puterea unor instanțe supraindividuale Sistemul, Matricea etc.

Forma utopică a acestei libertăți individuale are în momentul de față conturul unei diversități nelimitate: o diversitate lipsită de taxinomii, de norme și de evaluări.

Există nenumărate spații în care filozofia constructivistă se dovedește creativă, prin felul în care ne ajută să regândim ceea ce ne-a fost prezentat ca adevăr în familie, școală, instituții. Ne ajută să abandonăm dogmele.

reno dating online kbo dating dag

Ne ajută să regândim, de pildă, binaritatea de gen. Dintr-un astfel de punct de vedere, Foame este într-adevăr o carte care ne provoacă să privim critic limitele vocabularului nostru, potențialul distructiv al cuvintelor, acțiunilor și normelor noastre.

Aceste limite trebuie modificate în permanență pentru a fi îmbunătățite. Doar conservatorii cred că normele au fost date o dată pentru totdeauna de Domnul sau de cutare filozof scoțian mort de câteva sute de ani.

  1. În mod normal obișnuiam să-mi placă cu adevărat bananele.
  2. Google Търсене на книги
  3. „Foame”: Povestea adevărată a unui corp indisciplinat - Scena 9
  4. Viteza la lumină de trafic dating
  5. Datând un om pozitiv

Există însă și o serie de limite pentru aplicabilitatea constructivismului. Să luăm obezitatea — subiectul central din Foame. Odinioară, obezitatea identifica un om bogat, care își permitea să mănânce mult și să își afișeze grăsimea corporală așa cum unii își afișează aurul.

Și standardul de frumusețe feminină era asociat cu ideea de grăsime corporală.

Acasă, în corpul meu (program online)

Astăzi, raportul s-a inversat. Ce ne spun toate aceste date? Evident, ne spun că grăsimea a fost instrumentată ideologic de-a lungul timpului, că a fost un ingredient relevant în diverse rețele de putere care au dictat inclusiv norme estetice etc. Dar asta nu este tot: nu doar sociologii și urmașii lui Foucault au o opinie despre grăsime, ci și medicii. Or, odată cu discursul medical intrăm într-o paradigmă diferită de constructivism: este paradigma realismului științific, care spune pe scurt că există borne obiective pentru orice propoziție prin care descriem realitatea.

Și așa ajungem la doctorii din pasajul citat mai sus: pentru un astfel de doctor, obezitatea este înainte de toate — adică înainte de a fi o alegere personală în materie de frumusețe, confort personal etc.

Acasă, în corpul meu

Și, când cred în astfel de conexiuni, ei o fac nu pentru că aleg să creadă în acest scenariu, ci pentru că se bazează pe o serie de studii și de teste.

Adică pe ceva mai mult decât niște ficțiuni asta neînsemnând că sistemul medical nu poate face la rândul său erori: dar în fond modul de încercare și eroare asigură mersul înainte al oricărei științe.

Pasajul citat mai sus amestecă prea comod, după cum ziceam, cele două paradigme. Roxane Gay pare să creadă că un medic care-i spune să slăbească își calcă jurământul; or, ea crede asta dinăuntrul paradigmei ei constructiviste, pe când medicul acționează dinăuntrul paradigmei lui științifice, care îi spune că obezitatea este corelată cu o serie de boli.

Pentru medic, să-și respecte jurământul înseamnă tocmai să adopte o atitudine normativă față de pacient, spunându-i nu ce vrea acesta să audă, ci adevărul ceea ce pregătirea sa îl învață că este adevărul.

Or, a relativiza o propoziție științifică în numele unei poziții de tip constructivist, așa cum face Roxane Gay, nu este tocmai OK. O astfel de atitudine, caracteristică de altfel pentru unele zone ale relativismului postmodern, este speculată de producătorii de fast-food și țigări, mă dorește pentru corpul meu pun accent pe dreptul fumătorului de a face ce vrea cu corpul lui, pe dreptul amatorului de Mac de a se bucura de hamburgerul lui sau de aripioarele lui prăjite, pe dreptul tuturor de a-și trăi viața la standardele pe care le doresc.

În fine, citiți oricum Foame de Roxane Gay. Așa cum promite de la început, nu dă prea multe răspunsuri, în schimb ridică niște întrebări foarte bune.