CompanyPensiuneServiciiLocatieRecomandari
Despre Bran
 
Pictura care-l reprezinta pe Vlad Tepes, fiul lui Vlad Dragonul (cunoscut ca Vlad Dracul)
 

In imaginea din sânga este restaurantul "Casa Dracula" aflat in casa in care s-a nascut Tepes. Cladirea este situata in curtea Cetatii Sighisoara.

 


 

Detaliu din iteriorul restaurantului
"Casa Dracula

 
  Fotografie facuta din turnul ceasului din curtea Cetatii Sighisoara. In imagine se poate vedea parte din curtea interioara a castelului.
 
  Vedere din spate a
Castelului Bran
 

Mãrturia unui cãlugãr

"Vã spunem Bine ati venit! la mânãstirea Comana. Aceastã mânãstire asezatã pe malul râului Neajlov este ctitoria marelui nostru voievod al Tãrii Românesti Vlad Tepes. Vlad Tepes a condus tara ca un mare domnitor, el nu numai cã a avut lupte cu toti dusmanii si a cãutat sã si-o apere, sã apere pãmântul strãmosesc, dar în acelasi timp s-a strãduit sã pãstreze si credinta strãmoseascã, credinta ortodoxã si sã zideascã si mânãstiri, si biserici, atât cât a avut rãgaz între luptele pe care le-a dus atât pe plan extern cât si pe plan intern. Pentru cã coruptia era mare si atunci la boierime, ca si în ziua de astãzi; acuma e încã mai mare ca atunci. Si de aceea Vlad Tepes a construit aceastã mânãstire la 1461-62; aici erau pusi niste calugãri care serveau si-atunci el a trecut prin aceste locuri mlãstinoase pentru cã a avut lupte cu turcii prin pãrtile acestea a hotãrât ca sã le facã la acesti cãlugari o bisericã si o cetate cu camere, cu chilii unde calugãrii sã locuiascã si sã se roage în bisericã pentru el si pentru întreg neamul românesc".

V-am spus cã noi, românii, totdeauna l-am avut la inimã pe Vlad Tepes, pentru cãa ne amintim cu drag de istorioarele cele care spun cã oriunde te-ai fi dus pe pamântul Tãrii Românesti în vremea lui puteai sã lasi punga cu bani în mijlocul drumului si n-o lua nimeni. Dumnezeu, cu mila Lui, sã-l învie pe Vlad Tepes, pentru cã el a fãcut dreptate".

 

La 1431 se nãstea la Sighisoara Vlad Tepes Dracula, cel care a fost un mare voievod cu grijã de neam si de tarã, dar pe care vremurile l-au mânjit de sânge si îl amintesc cu groazã si spaimã. Regiunea dintre Câmpulung si Bran este inima zonei istorice a României, dar Castelul Bran, ridicat, se pare, pe la 1300 de cavalerul teuton Dietrich, evocã mai mult decât orice castel din România mostenirea veacului lui Dracula, cu atmosfera sumbrã a coridoarelor întunecate si a numeroaselor curti interioare, cu meterezele pe mai multe iveluri.

Cupa sau cupele trãdãrii s-au bãut odatã cu vinul rosu, sângeriu, amplificând povestile de groazã notate de cronicarii vremii, cãlugãri ca fratele Iacob de la mânãstirea Gorion, un lãcas catolic, din asezãrile cu sasi din Transilvania sau Tara Româneascã.

Fãrã îndoialã putem afirma cã Vlad Tepes - Dracula a fost oaspetele lui Iancu de Hunedoara la Bran sau a trecut atunci când a fost arestat la Oratia, singurul loc din zona brãneanã unde s-a petrecut un eveniment însemnat din istoria lui Vlad Tepes, cunoscut sub denumirea Piatra Craiului (Königstein), iar popular zis de la Orati, adicã prapastii din cetatea Oratia, aflatã la nord de Rucãr, deasupra Podului Dâmbovitei, la capãtul muntean al drumului medieva; spre Cetatea Bran. Aici, unde astãzi se aflã o ruinãa neprotejatãa, a fost arestat, în noembrie 1462, Vlad Tepes. Regele Ungariei, Matei Corvin, punea capat astfel domniei lui Vlad Tepes, pefãcându-se a da crezare falsei acuzatii de trãdare a domnului român, ticluitã de adversarii sãi sasi, cãarora Vlad Tepes le aplicase, de fapt, hotãrârile propriului Cod german. Matei Corvin putea, astfel, sã motiveze însusirea unei mari sume de bani trimise de Papa de la Roma pentru a finanta lupta împotriva turcilor.

Îndepãartat de la tronul Tãrii Românesti, Vlad Tepes a stat închis în fortãreata regalã de la Buda si în Turnul lui Solomon vreme de 12 ani, din 1462 pânã în 1474.

Domnitorul român Vlad Tepes Dracula este cunoscut ca un personaj de legendã dintr-o tarã de dicolo de munti si de pãduri - Transilvania.

Uneltirilor sasilor, nemultumiti de asprele legi date de domnitorul român, li s-au adãugat, în timp, povestirile despre faptele reale, sângeroase, ale contesei Elisabeta Bathory. Personajul Dracula s-a nãscut dupã trecerea în eternitate a voievodului român, dintr-o nãlucire, dintr-o imagine care a fost mediatizatã înca din 1488, începând cu acele povestiri germane de groazã, ilustrate cu xilogravuri.

De atunci, peste timp, vampirul cel groaznic astfel imaginat a tesut o pânzã ca de pãianjen în care se zbate Vlad, printul cel nefericit, prins de fapt întreaga sa viatã în plasa trãdãrii, trãadare care s-a continuat si dupãa moartea sa, nãscându-l ca "moroi" sau "strigoi" pe "vampirul din Carpati" sau pe întunecatul "conte Dracula", o trãdare în care se va zbate la nesfârsit, poate chiar peste dãinuirea lumii

Motivul Dragonului era comun mai multor familii, cel al familiei Bathory avea trei colti, iar Elisabeta, contesa sângeroasã, nãscutã la 1560 într-o regiune a Ungariei, învecinatã cu Carpatii Centrali, a transformat castelul Cetnie, din nord-vestul Ungariei, într-o mãcelarie, omorând fete tinere pentru a le folosi sângele la întinerire sau alte ritualuri magice. S-a fãcut tot posibilul ca aceste crime sã i se atribuie tot lui Dracula. De aici, si de la alte elemente de folclor, Dracula, înfigãtorul în tepe, a devenit un faimos print vampir din Transilvania secolului al XV-lea, Pasul Bârgaului, Depresiunea Dorna, asa cum aminteste Bram Stocker în romanul sãu.

Târgoviste. Dracula, dupã dobândirea puterii, cerceteazã circumstantele în care au fost asasinati Vlad Dracul, tatãl sãu, si Mircea, fratele sãu, pedepsind prin tragere în teapã pe boierii duplicitari. Evenimentul a avut loc în ziua de Pasti a anului 1459. În aceeasi zi i-a adunat pe boieri, târgoveti, mestesugari, înconjurându-i pe searã cu gãrzile de tãarani liberi si ducându-i la Cetatea de pe Arges, adicã viitoarea cetate, situatã pe culmea opusã fortãretei Poienari. Acolo i-a obligat sã ridice o constructie, castelul lui Dracula, la care se ajunge pe o cãrare ce porneste de la Arefu si urcã în vârful muntelui. Aici vietuiesc vulturii carpatini, liliecii cei aducãtori de nenoroc, în folclorul românesc;; aici au loc întâmplãri ciudate cu aceste vietuitoare

Legendele si credintele tãranilor spun cã domnul Vlad Tepes va salva România de diversii ei dusmani, asa cum a salvat-o de turci sau de alte rele.

***

În Europa au bãtut clopotele de la Rodos la Genova pentru slava lui Dracula, cel care preluase conducerea de la marele ostean Iancu de Hunedoara. Aceastã ofensivã a adus speranta libertãtii popoarelor înrobite din Balcani.

Poporul român, nãscut în credinta ortodoxã, era circumspect la idei sau dogme strãine. Astfel, când Vlad Tepes a fost nevoit sã treacã la religia catolicã, s-a spus despre el cã "s-a dat cu dracul", expresie incriminatoare dar si partial întelegãtoare, având în vedere apartenenta domnitorului la ordinul Dragonului. Cuvântul german desemnând "dragon", "sopârla" sau "balaur" - "Drahe" se pronuntã aproape ca românescul "Drac".

Legendele populare au restabilit în cele din urmã adevãrul istoric. Vlad Tepes a ajuns astfel pânã la noi ca un personaj viu, drept si aureolat de glorie.

Lupta cruciatilor împotriva turcilor, condusã de Iancu de Hunedoara, s-a destrãmat dupã moartea acestuia, în 1456. Dar în iarna lui 1461 Dracul a lansat o provocare chiar falnicului cuceritor al Constantinopolului, sultanul Mahomed al II-lea.

Campaniile dunãrene, care au tinut pânã la sfârsitul verii lui 1462, au stârnit o mare vâlvã, ce a adus admiratia întregii Europe pentru tactica si strategia lui Vlad Tepes, ca si pentru faptele sale de vitejie. Ecouri ale acestor bãtãlii au fost consemnate de documentele oficiale ale vremii; dar atât cronicarii rusi, cât si cei germani au pãstrat tãcere asupra lor, din motive lesne de înteles.

Ultimul episod al rãzboiului lui Vlad Tepes cu turcii se consumã la castelul lui de pe Arges, care a fost asediat de trupele otomane de pe malul opus, Poienari;. Dar tunurile cu tevi din lemn de cires au fost prea slabe


***

Aceastã fortificatie de câmpie, mânãstirea Snagov, construitã pe o insulã, un obstacol natural în calea inamicilor, a avut o istorie ciudatã. Slujitã fiind de cãlugãri greci, tãranii români au ars podul de lemn, el nemaifiind niciodatã refãcut. Transformatã în închisoare si apoi jefuitã, inclusiv mormintele, mânãstirea ascunde multe taine, ca si lacul care o înconjoarã. Aici s-au gãsit obiecte de cult, tiparnita lui Antim Ivireanul si alte nenumãrate comori care sunt încã mute. Chiar mormântul lui Dracula se pare cã a fost descoperit aici, dar relicvariul sãu a fost furat din Muzeul de istorie al Municipiului Bucuresti.

Vlad Tepes a fost un domnitor credincios, care a încurajat religia ortodoxã, ridicând biserici. Exagerarea cruzimii lui s-a datorat însã unor ecleziasti ce apartineau ordinelor benedictin, capucin si altele, care au refuzat subordonarea la legile tãrii. Ei s-au refugiat în tinuturile germane, unde au creat povesti de groazã în care "îndreptarea relelor" se traducea prin "cruzime". Un cãlugar, pe nume Iacob, pare sã fie autorul manuscrisului gãsit la 1462 în mânãstirea Saint Galin din Elvetia, cel mai vechi document din campania Anti-Dracula. Manuscrisul a avut un impact major asupra lumii germane. Mult timp s-a crezut cã Vlad Tepes nu a ridicat nicio bisericã, dar în 1922 Constantin C. Giurãscu a descoperit la Strejnicul biserica ridicatã de Dracula la 24 iunie 1461, demolând mitul groazei ce plana asupra lui Vlad Tepes.

"Curtea Veche" a fost mentionatã într-un hrisov privilegiu emis de Vlad Tepes la 20 septembrie 1459, datã la care a fost terminatã construirea ei, începutã în 13 iunie 1458.

*** Am decis sã-l scot la lumina tot prin gravurã, asa cu tot izul de vechi, cu tot romantismul si cu tot tragismul, chiar cu toatã groaza, cãci Dracula cel închis ca o fiarã periculoasa de Matei Corvin era de fapt închis în propria lui poveste din care eforturile sale de a iesi la luminã se topeau în zbateri diafane si aparitii fragile tocmai în crepuscul sau în slaba lumina a zorilor de ziuã, atunci când de fapt nãlucile, "moroii" sau "strigoii" dispar. L-am convins sã aparã, sã se materializeze, iar el, Dracula, a fãcut-o în mai multe chipuri ca sã-si râdã de mine, si astfel sã îsi ascundã de fapt adevãratul sãu chip. Am gravat rând pe rând portretele astfel ivite si la sfârsit am constatat cã ele înfatiseazã tot aceeasi persoanã si acelasi tip, asa cum locurile aflate pe traiectoria existentei sale sunt de fapt geografii ale sufletului sãu vesnic zburãtor si neodihnit, cel al unui voievod român care a luptat pentru mântuirea numelui sãu si a neamului, care si-a schimbat credinta tot pentru acest nobil scop. Spiritul lui Dracula bântuie încã neodihnit întru apãrarea tãrii lui dragi de peste Muntii Carpati, Transilvania si Valahia, aflate acolo, undeva, în Europa, România. (Gelu Muresan)


 

 


© Copyright Cheile Casteluilui